Fiecare dintre noi avem o doză de narcisism și este normal să fie așa. Avem nevoie să ne satisfacem unele plăceri, să ne punem pe primul plan, să ne simțim mândri de realizări, să ne
aranjăm, să lenevim, să refuzăm când într-adevăr nu putem ajuta, fără a ne simți vinovați de acest
lucru; să ne bucurăm, să ținem cont de copilul nostru interior, ș.a.m.d. Însă pentru asta avem
nevoie să găsim echilibrul, pentru că altfel ne vom situa în extremis.
Care sunt cele două extreme?
â—‹ Narcisicul:
- se crede superiorul tuturor;
- nu suportă să fie contrazis sau corectat și face o întreagă dramă din acest fapt;
- își creează un Eu fals, o mască în care crede cu desăvârșire. În societate își păstrează cu
sfințenie această mască de om empatic, om bun, maleabil, sociabil, însă în mediul restrâns/intim,
simțindu-se în siguranță își dă masca jos și se manifestă ca atare. Pentru a-și menține această
mască în public, narcisicul consumă o energie fantastică;
- caută atenție în exces, iar dacă nu i-o oferă partenerul/a, se enervează și trece imediat în rolul
de victimă;
- nu-și asumă nicio vină, întotdeauna ceilalți au vină și niciodată el/ea;
- au nevoie de aprecieri în exces, consideră că totul li se cuvine.
"Ce să-ți spun, mă iubește extraordinar de mult! Mă sună de 5-6 ori pe zi... Este el puțin
supărăcios dacă nu-i pot răspunde și face crize de gelozie, dar eu cred că ăsta este un semn că
mă iubește...; Așa este el/ea, nu suportă să îl/o contrazic sau să-l/s-o corectez, oricum acaparează toată discuția, nu mă lasă să-mi spun un punct de vedere...; Dacă încerc să povestesc și eu ceva, revine la discuția despre el/ea ca și când nu m-a auzit că vorbeam și eu..."
â—‹ Salvatorul:
Se află în opoziție cu narcisicul:
- se poate identifica cu oricine și poate uita de el pentru a-i ajuta pe ceilalți;
- oferă în exces, indiferent că el ar rămâne fără lucruri/obiecte;
- este dependent să ajute, nu-și poate exprima o supărare de teama de a nu rămâne singur;
- oferă sfaturi/ajutor fără să-i fi cerut partenerul/ra;
-deși nu se simte confortabil într-o relație, el/ea speră că într-o zi va obține beneficiile dorite.
Este posibil să pierzi mult timp lângă un narcisic încercând să-l salvezi, sau să crezi că făcând
eforturi deosebite o să-i dezvolți empatia, iubirea, respectul. La un moment dat vei obosi și vei
conștientiza că totul a fost un sacrificiu nefondat.
Cu narcisicul este foarte greu de lucrat, el are un mare vid interior pe care nu-l poate umple
nimeni. Cu cât îi acorzi iubire, atenție, cu atât vrea mai mult, niciodată nu este suficient pentru el.
Narcisicul este un copil care nu a primit atenție, afecțiune, care a fost învățat/obligat să-și
reprime sentimentele, furia. Îi este aproape imposibil să între în contact cu emoțiile, pentru că-l
face să se simtă vulnerabil, slab, ori lucrul acesta îl determină să simtă prea multă durere.
